N-ai vrea sa apuci ziua in care dragostea mea pentru tine va muri.... Te asigur ca nu ai vrea ! Eu, preocupata sa fac o fastuasa ceremonie funerara, voi uita sa sufar, tu ascultand toate comemorarile, te vei sfasia de durere... Iti vor trece amintiri prin minte, ochi si simtiri ... Vei fi un mort viu , te vei intreba daca nu cumva, va incapea si sufletul tau in sicriul in care zace dragostea mea ...
Stii si tu doar, ca de cele mai multe ori pedeapsa nu e sa mori, e sa traiesti cu tine insuti. Ce usor ar fi sa-nchidem ochii si sa nu mai stim nimic ! Ma tem uneori, ca nu cumva durerea sa ne ajunga din urma chiar si pana acolo ! Vorbesc la plural, pentru ca ma va durea si pe mine, dar va fi ca si atunci cand te simti suprasaturat in urma unei mese bogate, dar a ta ... durerea ta .... va fi ca cea de masea in care nu-ti vei mai gasi ragazul...
