miercuri, 17 noiembrie 2010

PERSOANA POTRIVITA - CU CARE NU NE POTRIVIM !

Nu am de gand sa sensibilizez pe nimeni, e un fapt adevarat, pe care l-am concluzionat din propria mea experienta si a altora, si anume faptul ca cei mai buni prieteni nu pot deveni un cuplu! Poate unii dintre voi ve-ti sari in capul meu spunandu-mi ca insasi voi sunteti exceptia, bravo voua , si eu sustin ca cei mai buni prieteni pot deveni cel mai bun cuplu ! Totusi ... de ce am tras concluzia de mai sus... va intrebati, tocmai pentru ca unii din noi gandesc ceva de genul : "Prea multe puncte in comun sunt plictisitoare !" , "Prea mult bine strica !" , " S-ar putea sa imi pierd cel/ce-a mai buna prieten(a), pentru faptul ca il/o vreau de iubit(a) !" sau " Nu ma pot gandi altfel la ea(el) in afara de a fi buni prieteni ! " Prostii .. zic eu si cartile zic la fel , pentru ca in spatele timpului in care sunteti cuplu se ascunde viatza de familie, iar acolo ai nevoie mai mult de cel mai bun prieten, decat de un iubit pretentios ! Prietenul(a) cel/cea mai bun(a) te stie si in pijamale si in tinuta de gala, te stie si bolnav rau si sanatos tun, intelege care e timpul de gluma si care e tipul serios, stie ce nu iti place de loc si cunoaste ce te incanta cel mai tare ... si pot enumera astfel de lucruri pana maine, insa trebuie sa va spun ca asta e viatza de familie! Poti sa-ti petreci mult timp cu cineva cu care n-ai nimic in comun, sa zicem ca poti... si ce faceti in timpul ala? Incercati sa va bagati unul altuia pe gat lucrurile care va plac voua ?
O carte buna scria : "In cazul asocierii doar pe baza unor componente emotionale simple, numind-o gresit dragoste, incompatibilitatea se va arata curand in relatia celor doi. (...) O viziune comuna de viatza, un plan comun, reactie comuna , pat comun, fericiri si tristeti comune, fara ca vre-unul din cei doi sa-si piarda identitatea. Comuniunea este factorul care-i sudeaza pe cei doi pentru o relatie de nedesfacut " Asadar , am argumentat intr-un fel ceea ce am sustinut !
Totusi cartea continua sa spuna un adevar : " Tineti-va rasuflarea. Nici unul dintre noi nu ne-am casatorit cu cine trebuie. Asta pentru ca celalalt nu este din startul casatoriei omul potrivit. Venim la confluenta dragostei datorita unor afinitati si componente comune. (...) Putin mai incolo, cand unele asteptari sunt inselate si partenerul nu raspunde pe aceeasi lungime de unda, apare intrebarea : "Oare m-am casatorit cu cine trebuie ? " (...) Noi ne casatorim datorita instantelor noastre elective, dar n-avem nici o instanta care sa ne spuna daca ne vom potrivi cu viitorul casniciei. (...) Nu avem nevoie de completare pentu ca nu suntem jumatati. Omul poate sa traiasca fericit si singur, daca stie sa socializeze in mediul lui. Dar, in mod sigur, avem nevoie de schimbare. In Cartea Cartilor scrie ca Dumnezeu nu i-a facut barbatului o femeie potrivita, ci un ajutor potrivit. Si totusi daca in cuplu celalalt nu este omul potrivit, comunicarea nu este posibila. Doua lumi cu limbaje diferite si cu conceptii total divergente nu pot convietui. Fericirea este rezultatul procesului de potrivire, de coerenta maritala..." Deci... acum fara indoiala am dreptate !
Sa zicem ca am gasit pe cineva, si ne place , dar sunt divergente mari de comportament si vrem noi sa-l facem cum trebuie, adica sa-l potrivim pentru noi! Ca de ... ne e rusine sa tinem de mana si sa sarutam pe cea/cel mai bun(a) prietn(a). Cartea continua sa spuna : " Noi avem o pofta nebuna de a-l schimba pe celalalt si, cu toate ca recoltam zadarnicie, ne ambitionam mult in harnicia noastra rebela. Am si progresat. De la arme de disrtugere in masa am ajuns la arme de distrugere in ... casa. Cand nu vrem sa ne schimbam, reactionam prin a-l modela pe partener dupa chipul si asemanarea noastra. Devenim un fel de dumnezei. E nevoie de o prabusire proprie pentru a deschide drumul omului potrivit. Incearca cineva ? "
Repet, nu este batut in cuie, oricum Dumnezeu are milioane de planuri pentru fiecare in ciuda alegerilor noastre gresite, insa pentru cei care inca m-ai gandesc cum am scris la inceput, se merita sa ia aminte!

duminică, 14 noiembrie 2010

IMPERFECTILOR !

Umblu cu o piesa de puzzle perfecta in mana, mi-a dat-o Cine mi-a dat-o si mi-a spus ce mi-a spus ! Nu cred ca am inteles mai mult decat am putut deduce : sa raman cu persoana in a carui sablon se va potrivi piesa mea de puzzle. Ciudat !
Ciudat nu este ceea ce trebuie sa fac eu, ciudata nu este nici piesa mea perfecta, ciudati sunteti voi ! Ma pune-ti pe mine sa-mi coiplesc piesa dupa sabloanele voastre imperfecte si apoi, dupa ce o vedeti ... o refuzati, ca e urata ! Baa ... asa arata ceea ce va trebuie voua in sablonul vostru, piesa mea era perfecta !
Radeti, radeti ... ca mi-am cioplit piesa degeaba, fraieri mai sunteti, nu vedeti ca si voi v-ati modificat sabloanele dupa altfel si altfel de piese ... va mintiti asa ... unii pe altii, pe te miri ce si mai nimic !
Am sa ma intorc la Cine mi-a dat piesa, o sa ma certe, logic, din cauza voatra, nu din cauza mea! A-ti profitat ca sunt naiva !Dar o sa-mi de-a alta piesa, mai perfecta! Si stiti cum o sa umblu printre voi cu ea? Nici cu capul sus ( cum va asteptati ), nici cu capul jos( pentru ca n-am reusit din prima ), am sa umblu plina de atentie pentru a gasi sablonul .
Cine crede-ti ca o sa va mai bage in seama rasetele vostre? Mi-am invatat lectia ... si sunt sigura ca exista un sablon perfect pentru piesa mea perfecta ! Iar daca nu, am sa aleg sablonul al carei persoane va dori sa modificam impreuna si sablonul si piesa! Asadar, jumatate de perfect, cu jumatate de perfect va face un perfect intreg !
Si ce alta implinire as mai putea simti, decat intregul ? Piesa este ... jumatate din inima mea !

SA-TI COMUNIC ... PE LIMBA MEA !

Daca noaptea trecuta nu puteam adormi de bucurie, noaptea asta nu pot adormi de tristete! Ai simtit vreodata durerea aceea din suflet care iti da senzatia ca te descompui la propriu? Durerea aceea sufleteasca care te inmarmureste, iar daca nu respiri adanc si repede te sufoci? Cand ai s-o simti, vei avea dreptul sa ma judeci, vei avea dreptul sa ma consideri usoara ! Pana atunci te rog sa te uiti la nemernicia ta, pentru ca ar trebui sa observi ca atat de gresit cum esti tu, sunt si altii !
Te-ai gandit vreodata ca si printr-un zambet poti rani sufletul cuiva? Nu ! Nu te-ai gandit niciodata ! N-are rost sa sufar mai mult de o seara ! Pentru ce ar plange o fata de 10 pentru un baiat de nota 8 ? Pentru ca este intre ei doar o distanta de 2 procente ? Acceptabil si totusi nu!
Lucrurile in comun, sunt pentru a ne face viata usoara, pentru a merge in acelasi pas, pentru impreuna simtire a lucrurilor, nicidecum, nicidecum pentru a te plictisi de prea mult bine!
Sunt o carte prea deschisa ? Macar stii cum sunt cu adevarat cartile deschise ? Nimeni nu le citeste, pentru ca au impresia ca toata lumea le poate accesa ! Nici nu te-ai obosit sa citesti cartea mea deschisa, crezand ca daca ii stii titlul ii cunosti tot continutul, crezand ca ea oricum e deschisa si o poti citi oricand ! Dar sa-ti spun un secret, chiar daca te vei apuca sa o citesti de maine, nu vei intelege nimic !
Da ! Sunt o carte prea deschisa, insa o carte in alta limba scrisa !

sâmbătă, 16 octombrie 2010

ARTISTUL !

Nu-l poti defini, exact ca si iubirea, sunt doar cateva criterii vagi cu care putem contura un portret, putem face o schita si suntem deja incantati ! V-ati intrebat vreodata de ce nu cunoastem toate tainele schitei, a portretului ? Pentru ca nu am putea suporta conglomeratul de euforie care-ar inunda sufletul nostru ... destul ca innebunim de fericire cand vedem conturul lor !
De unde-i vine artistului inspiratia ? Hai sa incerc sa-ti spun ce simt ... ! Artistul creaza si da tot ce-i mai bun din el, atunci cand este atat de aproape de infinit si imposibil incat le-ar putea atinge ... dar nu poate ! Daca cineva este prea in urma de punctul descris, nu este si nici nu va putea fi artist, daca este prea inainte , deja este implinit si nu mai simte necesitatea de-a produce pentru a-si umple golul ! Creatia lui este painea sufletului sau ! Dar, e totusi greu sa fii artist, cineva spunea: "sentimentul in care mii de idei iti trec prin fata ochilor iar pana sa ajungi sa le asterni ....nu il au toti cei ce scriu... Cei ce inteleg vor intelege, cei ce vor sa chicoteasca pe la spate o vor face chiar si in fata marii Monalise sau chiar in fata universului, pentru ca fiecare minte e conceputa intr-un mod greu de inteles si de deslusit, iar aceata diferenta ne face sa ne comportam intr-un mod placut sau mai putin placut...Tot ce ne ramane sa facem, noua celor ce simtim, e sa scriem...sa scriem in speranta ca cineva, candva,va fi ajutat de filmul in alb si negru pe care il vizionam in litere. Continuam sa vindem pe nimic, ba chiar sa dam pe gratis smaralde in speranta ca cineva le va aprecia ! "
Cam greu nu-i asa ? Exista o dreapta infinita orizontala, in care esti atat de aproape si totusi atat de departe de capatul ei ... asta este prima si unica teorie a artislor si a creatiilor lor !

EU SI RESTUL LUMII ...

FRANCEZA - O limba copilareasca care ma relaxeaza.
HAWAIIANA - O limba care ma face sa visez cu ochii deschisi.
CHINEZA - O limba imposibila care ma face sa ma simt neputincioasa.
GERMANA - O limba curios de dragutza care ma-ntarata.
MAGHIARA - O limba puternica care ma face sa ma simt cam slaba.
ARAMAICA - O limba sfanta care imi aduce aminte de Isus.
ITALIANA - ....................................................................
SPANIOLA - O limba plictisitoare care ma oftica.
BENGALI - O limba aromata care ma adoarme.
TURCA - O limba incurcata pe care n-o-nteleg.
RUSA - O limba puternica care ma face sa fiu perversa.
BULGARA - O limba ciudata care ma tine atenta.
ENGLEZA - O limba fluida, eleganta, care ma face sa plutesc.
ROMANA - O limba sufleteasca, care m-ajuta sa traiesc.
______________________________________

GALBEN - O culoare care ma umple de gelozie.
ALBASTRU - O culoare care ma poate plictisi la un moment dat.
ROZ SI MOV - Sunt culorile elegantului sportiv.
VERDE - O culoare care ma inspira.
NEGRU - O culoare care ma inlatura cand este in exces.
MARO - O culoare care ma tine serioasa.
PORTOCALIU - O culoare care ma dezgusta, ma face indiferenta.
ROSU - O culoare care ma face sa nu-i suport pe oameni.
AURIU - O culoare care ma face sa te huiduiesc.
ARGINTIU - O culoare care da sarm in doze mici.
CREM - O culoare care ma ajuta pe plan profesional.
VERNIL - O culoare care ma face sa rad de tine.
GRI - O culoare care ma face transparenta.
ALB - O culoare care ma tine prea atenta.

luni, 11 octombrie 2010

OFERIM IUBIRE SI PRIMIM VENIN !

Suferim si plangem, ne intrebam unde-am gresit si in fata cui suntem vinovati ... continuam sa zacem asa in durerea noastra cautand raspunsul la cel ce ne-a ranit ! Stii care-i ironia sortii ? Sau mai degraba batjocura ei ? Tocmai acest lucru, cei vinovati, nu sunt de fapt si cauta raspunsul exact la persoanele care sunt !
Te-a parasit ? Il / o iubeai enorm ? Stiu ... e de nedescris uneori ce se poate intampla, dar n-am gresit cu nimic, haide-ti sa nu mai intrebam cu ce-am gresit, cand, unde si cui ! Pentru ca altii vor lasa impresia ca suntem vinovati, luand locuri si situatii si atribuindu-le o aroma de trauma ... nu-i corect si nici n-a fost asa !
Ne-am chinuit sa tinem in viata prin sacrificiu o iubire ani intregi ? Si acum vine si iti spune ca s-a terminat ? iti spun eu de ce... n-a mai luptat ! Ori niciodata iluzia ta n-a-nceput ? Iti spun eu de ce ... pentru ca nu a vrut ! De ce sa ne simtim noi vinovati ? Pentru ca ne-a fost teama ? Nu ne-a asigurat nimeni ca v-a fi bine ! Pentru ca am dat inapoi ? Nu ne-a incurajat nimeni sa mergem inainte ! Pentru ca viitorul ni se parea prea intunecos? Nu ne-a luat nimeni de mana sa infrunte intunericul, nici macar n-a stat cu noi la lumina ! De ce sa ne simtim vinovati ? Hai sa ne gandim ... ar fi fost oare de ajuns curajul nostru ? Stim singuri raspunsul, de altfel noi stim raspunsul la toate intrebarile pe care le avem ... oferim iubire si primim venin !
Suntem singuri acum? Noi cu noi insine ... ? Atunci ne vom aminti de criteriile dupa care vroiam sa ne gasim iubirea ... vom cauta povestea de dragoste pe care am visat-o! N-am visat nicodata ? Vom indrazni acum ! Tocmai s-a terminat visul si ne-am trezit ? Adormim la loc ... timpul ca si visul se vor intoarce !
Si daca chiar am gresit si credem ca meritam sa suferim, m-ai gresiti sunt ce-i care nu ne-au ridicat crezand ca acolo ne e locul! Dar stiti de fapt de ce n-au putut sa ne ridice ? Pentru ca sunt mai jos ca noi !

miercuri, 15 septembrie 2010

SIRENA

"Iubirea", e sirena oceanului nesfarsit al sufletului meu, care innoata nestingherita prin strafundul apelor rabdarii ! Stau ore in sir asezata pe scaunul gandurilor mele si-o privesc cum face ischibitii de iubire in viatza mea !
Cateodata cand se duce la prietena ei "Singuratatea" , ma enervez si o pedepsesc ... o inchid in pestera amaraciunii ... , o intreb de ce nu se duce la alte prietene de-a ei .. cum ar fi "Compania" , "Prietenia" , "Impreuna simtire" !
Cand stau de vorba cu ea si cineva din realitate ma trezeste, scaunul gandurilor se rupe sub mine, iar "Iubirea" fuge, lasandu-ma cu sufletul gol ... in realitatea cruda cu tiranul ce-ndraznise adineauri a ma trezi ... !

duminică, 12 septembrie 2010

Klose

Am stat de vorba cu el intr-un timp in care nici eu nu mi-l mai amintesc ... A inceput totul cu un simplu : "Salut ! Cum te numesti?" Il chema Klose , nu stiam exact de la ce vine numele lui, ma gandeam la "cala" un nume de floare sau la "close" , verbul "a inchide". Am aflat mai tarziu ca ambele variante mergeau impreuna, era un copil din flori, si uitandu-ma in ochii lui ... o intreaga lume era inchisa in el.
Nu stia mai nimic in afara de a zambi atat de deschis si angelic, asadar l-am intrebat : "Ce stii despre tine ?" , la fel de zambitor mi-a spus : "Sunt un copil din flori !" . Mi-am adunat sprancenele, mi-am facut ochii mai patrunzatori si-am izbutit cu greu sa intreb : "Ce inseamna asta ?" (Mi-era greu sa cred ca la anii aia stia lucrul acela ingrozitor!) A dat din umeri si-a raspuns senin : "Nu stiu ... lumea ma uraste ! Cred ca mama a cules flori cand ma avea pe mine". Hiu ! mi-am zis in gandul meu ... si-am intrebat apoi : "Si crezi ca alte mamici nu puteau culege ?" Cel mai dragastos raspuns mi-a uns inima ruginita de pesimism : "Ba da ! Dar cred ca mama a cules cele mai frumoase flori pentru mine !"

marți, 7 septembrie 2010

TRECUTULE...

De plang ... ma lasa ca sa plang, ca sa-mi descarc sufletul plin ... , si gol n-acelasi timp. Sa se darame-un viitor, tu sa-l darami, tot tu sa te retragi ... nu e asa usor ! De ti-a facut placere, ma bucur ca te-a amuzat, de ti-a fost indiferent, e bine ... nu te-a afectat, de te-a durut, e chiar de-apreciat, si totusi ... lasa-ma sa plang !
De rad ... ma lasa ca sa rad, sa-mi umplu sufletul cel gol, si plin n-acelasi timp. Poate ce va fi ... e mai frumos decat ce trebuia sa fie ... In caz ca deranjeaza, fugi departe, de ti-e indiferent, te rog sa nu iei parte, de ti-a facut placere, viseaza-l intr-o noapte, si totusi .... lasa-ma sa rad !
Nu pot sa fiu constanta, cand sus, cand jos, cand dreapta viatza mea sa fie ... , dar niciodata lina, si daca-ntrebi de ce ... de energie plina ... , de luna prea senina!
PLange ... , ori rade .... , chipul meu de portelan cu ochii lui de sticla, sta pe raft intr-o vitrina unde nimeni nu il strica ...

luni, 6 septembrie 2010

STAPANE ,

Nu pedepsi in altele pe robul tau ca nu stie cararea, caci nu i-ai aratat-o inca deslusit si de i-ai aratat-o, se pare, nu-ntelege !
Candva, lasat-ai calauze pentru mine, robul, ca sa-mi arate drumul pe care sa-l apuc, ca telefonul fara fir Stapane, ajuns porunca Ta in veacul cel de-acum; si noi, de azi, cercam sa potrivim cuvantul cum spusu-l-ai o data Tu.
De totusi pedepsesti c-am apucat gresit cararea, nu pedepsi in altele te rog, macar ca robul tau a inteles Stapane, ca aia iti displace, si-n data se intoarce . Si el de vezi respecta, cat poate din ce-i zici, caci nu doreste sa Te manii sfant, si face lege oricare-al Tau cuvant .
La el ce zboara manca, saracul rob trudit, caci munca far-odihna rau la asuprit, si Tu m-astepti sa vin sa-mi spui, ce-ar trebui mancat , caci nu vrei ca sa-mi bagi in traista ... Dar altora le bagi Stapane, si inca cat ... de da pe-afara, si ori le-arunca, ori le strica ... si mie, biet, sarman si ultimul din robi nu-mi dai decat indicii : ca sa muncesc si sa ma las de vicii !
De-oi mai gresi, ma iarta Tu si ma invata , ori spune-mi inc-odata ce sa fac, te rog nu pedepsi in altele Stapane, caci am nevoie de-ajutor si azi si-n ziua ce-a de maine !

vineri, 3 septembrie 2010

EUFORIE PREA MARE !

Uneori, cand sunt asaltata de sentimente real profunde, cand am avalanse de intrebari, de ganduri, nu ma pot exprima in nici un fel decat prin tacere!
Doresc sa astern pe foaie tot ce-i mai bun din mine, sa descriu situatia la limitele ei maxime de euforie si ... nimic ! Scriu si tai, scriu iar si tai iar, dorind sa creez ceea ce numim noi arta. Ma chinui din toate unghiurile sa gasesc pozitia ce-a mai buna, schimb culorile reflectoarelor mele pentru a pune perfect in lumina ceea ce vreau sa evidentiez, si totusi .... nu iese nimic ! Nimic din ce as dori sa iasa, tot ce scriu mi se pare o nimica toata pe langa ce as vrea sa scriu ...
Tu esti un artist, eu sunt o artista, iti dai seama ce conglomerate de chestii pot gandi ... , pot simti ? Mainile noastre nu se unesc ca alte doua maini, privirile noastre vorbesc prin albastrul acela suprem al raselor umane inalt respectate, vorbim in limba noastra, ne regasim in celalat, ne contopim in idei si simturi !
Euforie prea mare ! Cand suntem amadoi nimic din fiecare nu se pierde, totul se-nmulteste cu doi. Si-n buimacia asta indusa de sevraj, nimic din ce simt nu pot scrie ... nimic !

miercuri, 1 septembrie 2010

MONOLOG

Imi este atat de somn ... si e abia 01:00, noaptea trecuta m-am culcat la 02:00 si acum 2 nopti in urma la fel, cred ca s-a adunat oboseala gramada. Si totusi ma intreb ce ma pune sa scriu la ora asta, asa obosita ... insa sunt sigura ca n-as putea s-adorm .
Imi staruie in minte seara in care te-am intrebat ce stii despre stele, de ce te-o fi intrebat prostia asta ? Dar de ce m-ai comparata cu o stea ? Eu nu stiam oare ca stelele-s o taina, tu oare nu stiai ca ele-s imposibil de atins? Ti-aduci aminte de intrebarea : "Si daca steaua n-ar putea sa-si paraseasca cerul si pamanteanul pamantul ?" Daca n-ai inteles inca de atunci, sunt sigura ca acum nu mai ai dubii ... si totusi imi vine sa ma revolt. De ce? De ce nu se poate ? Cred ca cineva a urmarit acest lucru, facand din-adins sa nu se poata azi nimic !
Ma simt ca un lacat , te simt ca o cheie, mai trebuie ceva ?
- Mai trebuie !
- Ce?
- Cineva care sa deschida lacatul !
- E aici ?
- Este !
- Doreste sa descuie?
- Doreste !
- Mai trebuie ceva?
- Mai trebuie !
- Ce?
- Lumina.... !
- Lumina? Nu poate sa nimereasca pur si simplu ?
- Nu !
- De ce?
- Si daca-ar nimeni si-ar deschide .. ce-ar putea sa vada ? E-ntuneric !
- Cine detine lumina?
- Cel care deschide lacatul!
- Si nu poate sa o aprinda?
- Nu !
- De ce?
- Se joaca cineva la ea!
- Si nu poate sa-l opreasca?
- Ba da ! Dar este iubitor!
- Si drept... ?
- Va veni timpul sa fie si drept !
Ma gandesc totusi ... daca steaua ar cobora din cer? Nu... s-ar stinge pana jos si chiar dac-ar ajunge, s-ar putea sa c-a Luceafarul lui Eminescu sa prinda viatza abia azi in secolul 21, se spune ca niciodata nu-i tarziu si totusi imi place mai mlt partea cu niciodata.
Atunci..... daca pamanteanul si-ar parasi pamantul..... ?

luni, 30 august 2010

NECUNOSCUTUL !

Unde sa te caut si cum sa te gasesc in lumea asta mare ? Ce sa fac ca sa ma observi si tu in caz ca ma cauti ? Te-am confundat de multe ori si imi este greu, totusi te caut mereu! Cand am sa te gasesc am sa-mi cer iertare pentru tot si-am sa te iert fara sa-mi spui nimic, inteleg durerea din sufletul tau ... Eu am sa-ti sterg fruntea asudata si bretonul ud, tu lacrimile amare de pe chipul meu.
Arati cum te visez ? Esti cine as vrea sa fii ? Dar pentru ca si Tata are un cuvant de spus nu stiu unde, ce si cum sa caut, nu stiu unde , cu ce si cand sa ma afirm ca sa m-observi ! Si totusi caut ... ce daca bajbai, am aprins de-atatea ori lumina si nu stiu cine-o stinge !
Ma tin pe mine insami in mana ca pe-o piesa de puzzle, chinuindu-ma sa ma asez acolo unde-mi este locul, langa celelalte piese cu care ma potrivesc perfect... Si plang de multe ori crezand ca n-am un loc al meu, dar vine Tatal si-mi mai arata cum sa aranjez alte piese de puzzle pentru ca mai apoi sa ma pot potrivi ! Daca te-as gasi macar pe tine, altfel ar fi cautarea rostului in lume, altfel ar fi cautarea in doi !
Si daca te voi gasi ... de unde sa stiu eu ca esti tu? Ma pot ghida dupa compatibilitatea noastra, dar daca sunt compatibila cu mai multi oameni ? Atunci dupa sentimentul ca am gasit ceva si mi se scurge printre degete, si daca e o inselaciune ? Sa te las pe tine sa ma cauti ? Si daca nu-i tocmai corect ?
Cand ai sa ma vezi ... cucereste-ma cu arta si voi sti ca esti tu !

IUBESC TOAMNA !

E-o nebunie frumoasa toamna pentru mine, zilele par dimineti intregi in care poti visa... Acel fosnet al copacilor uscati imi pare ecoul sufletului si rad imbatata de mirosul frunzelor sfarmate sub piciorul meu... Imi place acea racoare care-mi improspateaza chipul atunci cand bate vantul. Ma simt in lumea mea in blugii lungi si-n hanoracele de toamna umbland prin parcurile pline de noante aramii....
Te-as strange de mana, dar fiindca nu esti, strang pumnul gol! Imi imaginez cum ar bate vantul in breton lasandu-ti fruntea goala, cum te-as strange in brate pe sub hanoracul tau ca sa te simt caldut !
Iubesc ploile acelea reci ale toamnei, cand simt racoarea pamantului in parfumul lor, umezeala aceea care-ti pastreaza fraged chipul ! Ma trezesc noptile si le ascult pana dimineata , cand adorm iar sub sunetul monoton al picurilor de pe stresini ... Si zilele ploioase au farmecul lor, cand stam adunati prin case si jucam monopoly !
Te-as saruta sub ploaie sa simt elemente din cer si din tine, pe-amandoua o data si pe mine , dar fiindca nu esti, doar sorb picaturile de pe buze ... meditandu-le gustul.
Iubesc toamna, iubesc tot ce tine de ea: sunete, parfumuri, culori ....

duminică, 29 august 2010

TELEFONUL !

Stii de cand n-a mai sunat telefonul ? De ani de zile ! Dar stii cand va mai suna ? Atunci cand te vei gandi tu sa suni ! De fapt, telefonul suna, business-ul il intretine, insa n-a mai sunat cu adevarat de-atunci ...

Nu mi s-a mai zbatut inima de mult, nici nu mai stiu cu e sa-mi tremure mana cand raspund. As vrea sa mai fac ochii mai si sa-mi musc buza uitandu-ma la prietena mea, pentru a-i da de inteles ca dincolo de telefon ma vrajesti tu ! As vrea sa mai pot tipa de bucurie dupa ce inchid ...

Nici nu mai stiu cum se umbla prin telefon pentru a inregistra convorbirea, inainte o faceam des, iar dupa ce inchideam, o ascultam de atatea ori incat adormeam...

Nici nu mai stiu cum e! Mi-aduc aminte vag de toate acestea si zambesc amar, mi se par atat de vechi si uneori asemeni povestilor cu martiri!

Stii de cand n-am mai primit un sms ? De ani de zile ! Dar stii cand voi mai primi ? Atunci cand te vei gandi tu sa trimiti ! De fapt, primesc sms-uri, de la Orange atunci cand mi se emite factura, insa n-am mai primit unul cu-adevarat de-atunci …

Scriam atatea mesaje pe zi incat le puteam tasta cu ochii inchisi, primeam de-asemeni la fel de multe incat trebuia sa le scriu pe caiet, pentru ca nu mai incapeau in telefon. Citeam sms-urile alea de cel putin 10 ori la cate 10 persoane, ajungeam sa le stiu pe de rost cu tot cu virgulele lor. Cand le scriam, le stergeam pana imi iesea unul bun, scriam un eseu in 160 de caractere…

Nici nu mai stiu cum se salveaza un mesaj, pentru a nu-l sterge din greseala, habar nu am cum se mai blocheaza imbox-ul …

Nici nu mai stiu cum e ! Mi-aduc aminte vag de toate acestea si zambesc amar, mi se par o triumfare istorica !

miercuri, 25 august 2010

CATRE UNIVERSUL MARE,

Vin a doua oara inaitea ta, credeam ca ne vom intelege asupra situatiei mele de cand am demisionat si pana acum… crezi ca scriindu-ti scrisori vei renaste din nou in mine dorul de litere, de-ntelesuri, de sensuri? De ce interpretezi ceea ce am scris in ultima propozitie din ultima scrisoare ? “Lasa-ma sa plec cum m-am nascut !” adica “gol”, fara nimic ! Ce? M-am nascut cu arta in sange? Onorata instanta, sunteti nebun ! Prin sangele meu, curge … sange, nu litere, nu figure de stil, nu creatii, nu puterea cuvintelor, nici intelesul lor !

Nu vezi ca am esuat ? De ce ma iei cu faze de genul “ toti artistii esueaza” si “ daca n-ai fi esuat nu erai artist”, bla bla bla… si cu viata mea cum ramane ? S-o crezi tu … pardon , dumneavoastra, ca fericirea mea consta doar in aceasta arta ! Asa-i, n-ar mai fi plans atat de fumos Eminescu, daca ar fi avut-o pe Veronica , insa … destul cu sacrificiul ! Nu vreau sa sfarsesc singura, nebagata in seama ,fara viata pe care mi-o doresc , ca mai apoi post mortem sa ajung esenta ! Nu vreau !

Talant ingropat ? Poftim ? Acum ma iei cu … stii tu, religie? Bun, as vrea sa stiu in ce mai poti lovi, ce-mi mai arunci ca argument in fata ! Destul, ce daca inca mintea mea e plina … plina de viata acestor cuvinte care curg prin mine … ce daca ?

O ULTIMA SCRISOARE !


Vin in audienta inaintea ta , Universule Mare, sa-ti spun durerea mea scrisa intr-o ultima scrisoare , pe care ti-o voi inmana acum . Am venit deasemeni pentru ultima oara ca artist, sa-mi iau ramas bun si sa-mi dau demisia … ca mai apoi sa plec ca un om care a esuat in viata. Imi dau demisia pentru ca esuarea artistilor este insasi o arta, dar eu nu pot lua lucrurile asa, numa pot ascunde in spatele artei, nu ma pot ierta !

Si in plus, cine va mai da valoare artei mele, cine neintelegand-o o va intelege, cine o va admira ore in sir? Nimeni ! Si stii ce, renunt si la dreptul de-a visa, se pare ca mi l-am insusit mai mult decat ar fi trebuit, asadar visul mi-a luat ce-am avut mai scump pe lume. Oricum ma cam pierdeam in el, cam renuntam la viatza, hranindu-ma cu iluzii precum guma de mestecat pe-un stomac gol !

Uite, poftim si rasul, la ce-mi mai foloseste daca nu-l mai aude cine-ar fi trebuit sa-l auda… ce conteaza ca-i frumos? N-am ce sa mai fac cu el ! Insa da-mi voie sa pastrez lacrimile, este singurul mod in care ma pot descarca cand neiertandu-ma ma invinuiesc prea mult si prea tare.

Universule Mare, n-am de gand sa ma ierti si nici facandu-ti mila sa-mi intinzi a doua sansa, nici eu nu mi-as da-o ! Doar lasa-ma sa plec asa cum m-am nascut !