miercuri, 15 septembrie 2010

SIRENA

"Iubirea", e sirena oceanului nesfarsit al sufletului meu, care innoata nestingherita prin strafundul apelor rabdarii ! Stau ore in sir asezata pe scaunul gandurilor mele si-o privesc cum face ischibitii de iubire in viatza mea !
Cateodata cand se duce la prietena ei "Singuratatea" , ma enervez si o pedepsesc ... o inchid in pestera amaraciunii ... , o intreb de ce nu se duce la alte prietene de-a ei .. cum ar fi "Compania" , "Prietenia" , "Impreuna simtire" !
Cand stau de vorba cu ea si cineva din realitate ma trezeste, scaunul gandurilor se rupe sub mine, iar "Iubirea" fuge, lasandu-ma cu sufletul gol ... in realitatea cruda cu tiranul ce-ndraznise adineauri a ma trezi ... !

duminică, 12 septembrie 2010

Klose

Am stat de vorba cu el intr-un timp in care nici eu nu mi-l mai amintesc ... A inceput totul cu un simplu : "Salut ! Cum te numesti?" Il chema Klose , nu stiam exact de la ce vine numele lui, ma gandeam la "cala" un nume de floare sau la "close" , verbul "a inchide". Am aflat mai tarziu ca ambele variante mergeau impreuna, era un copil din flori, si uitandu-ma in ochii lui ... o intreaga lume era inchisa in el.
Nu stia mai nimic in afara de a zambi atat de deschis si angelic, asadar l-am intrebat : "Ce stii despre tine ?" , la fel de zambitor mi-a spus : "Sunt un copil din flori !" . Mi-am adunat sprancenele, mi-am facut ochii mai patrunzatori si-am izbutit cu greu sa intreb : "Ce inseamna asta ?" (Mi-era greu sa cred ca la anii aia stia lucrul acela ingrozitor!) A dat din umeri si-a raspuns senin : "Nu stiu ... lumea ma uraste ! Cred ca mama a cules flori cand ma avea pe mine". Hiu ! mi-am zis in gandul meu ... si-am intrebat apoi : "Si crezi ca alte mamici nu puteau culege ?" Cel mai dragastos raspuns mi-a uns inima ruginita de pesimism : "Ba da ! Dar cred ca mama a cules cele mai frumoase flori pentru mine !"

marți, 7 septembrie 2010

TRECUTULE...

De plang ... ma lasa ca sa plang, ca sa-mi descarc sufletul plin ... , si gol n-acelasi timp. Sa se darame-un viitor, tu sa-l darami, tot tu sa te retragi ... nu e asa usor ! De ti-a facut placere, ma bucur ca te-a amuzat, de ti-a fost indiferent, e bine ... nu te-a afectat, de te-a durut, e chiar de-apreciat, si totusi ... lasa-ma sa plang !
De rad ... ma lasa ca sa rad, sa-mi umplu sufletul cel gol, si plin n-acelasi timp. Poate ce va fi ... e mai frumos decat ce trebuia sa fie ... In caz ca deranjeaza, fugi departe, de ti-e indiferent, te rog sa nu iei parte, de ti-a facut placere, viseaza-l intr-o noapte, si totusi .... lasa-ma sa rad !
Nu pot sa fiu constanta, cand sus, cand jos, cand dreapta viatza mea sa fie ... , dar niciodata lina, si daca-ntrebi de ce ... de energie plina ... , de luna prea senina!
PLange ... , ori rade .... , chipul meu de portelan cu ochii lui de sticla, sta pe raft intr-o vitrina unde nimeni nu il strica ...

luni, 6 septembrie 2010

STAPANE ,

Nu pedepsi in altele pe robul tau ca nu stie cararea, caci nu i-ai aratat-o inca deslusit si de i-ai aratat-o, se pare, nu-ntelege !
Candva, lasat-ai calauze pentru mine, robul, ca sa-mi arate drumul pe care sa-l apuc, ca telefonul fara fir Stapane, ajuns porunca Ta in veacul cel de-acum; si noi, de azi, cercam sa potrivim cuvantul cum spusu-l-ai o data Tu.
De totusi pedepsesti c-am apucat gresit cararea, nu pedepsi in altele te rog, macar ca robul tau a inteles Stapane, ca aia iti displace, si-n data se intoarce . Si el de vezi respecta, cat poate din ce-i zici, caci nu doreste sa Te manii sfant, si face lege oricare-al Tau cuvant .
La el ce zboara manca, saracul rob trudit, caci munca far-odihna rau la asuprit, si Tu m-astepti sa vin sa-mi spui, ce-ar trebui mancat , caci nu vrei ca sa-mi bagi in traista ... Dar altora le bagi Stapane, si inca cat ... de da pe-afara, si ori le-arunca, ori le strica ... si mie, biet, sarman si ultimul din robi nu-mi dai decat indicii : ca sa muncesc si sa ma las de vicii !
De-oi mai gresi, ma iarta Tu si ma invata , ori spune-mi inc-odata ce sa fac, te rog nu pedepsi in altele Stapane, caci am nevoie de-ajutor si azi si-n ziua ce-a de maine !

vineri, 3 septembrie 2010

EUFORIE PREA MARE !

Uneori, cand sunt asaltata de sentimente real profunde, cand am avalanse de intrebari, de ganduri, nu ma pot exprima in nici un fel decat prin tacere!
Doresc sa astern pe foaie tot ce-i mai bun din mine, sa descriu situatia la limitele ei maxime de euforie si ... nimic ! Scriu si tai, scriu iar si tai iar, dorind sa creez ceea ce numim noi arta. Ma chinui din toate unghiurile sa gasesc pozitia ce-a mai buna, schimb culorile reflectoarelor mele pentru a pune perfect in lumina ceea ce vreau sa evidentiez, si totusi .... nu iese nimic ! Nimic din ce as dori sa iasa, tot ce scriu mi se pare o nimica toata pe langa ce as vrea sa scriu ...
Tu esti un artist, eu sunt o artista, iti dai seama ce conglomerate de chestii pot gandi ... , pot simti ? Mainile noastre nu se unesc ca alte doua maini, privirile noastre vorbesc prin albastrul acela suprem al raselor umane inalt respectate, vorbim in limba noastra, ne regasim in celalat, ne contopim in idei si simturi !
Euforie prea mare ! Cand suntem amadoi nimic din fiecare nu se pierde, totul se-nmulteste cu doi. Si-n buimacia asta indusa de sevraj, nimic din ce simt nu pot scrie ... nimic !

miercuri, 1 septembrie 2010

MONOLOG

Imi este atat de somn ... si e abia 01:00, noaptea trecuta m-am culcat la 02:00 si acum 2 nopti in urma la fel, cred ca s-a adunat oboseala gramada. Si totusi ma intreb ce ma pune sa scriu la ora asta, asa obosita ... insa sunt sigura ca n-as putea s-adorm .
Imi staruie in minte seara in care te-am intrebat ce stii despre stele, de ce te-o fi intrebat prostia asta ? Dar de ce m-ai comparata cu o stea ? Eu nu stiam oare ca stelele-s o taina, tu oare nu stiai ca ele-s imposibil de atins? Ti-aduci aminte de intrebarea : "Si daca steaua n-ar putea sa-si paraseasca cerul si pamanteanul pamantul ?" Daca n-ai inteles inca de atunci, sunt sigura ca acum nu mai ai dubii ... si totusi imi vine sa ma revolt. De ce? De ce nu se poate ? Cred ca cineva a urmarit acest lucru, facand din-adins sa nu se poata azi nimic !
Ma simt ca un lacat , te simt ca o cheie, mai trebuie ceva ?
- Mai trebuie !
- Ce?
- Cineva care sa deschida lacatul !
- E aici ?
- Este !
- Doreste sa descuie?
- Doreste !
- Mai trebuie ceva?
- Mai trebuie !
- Ce?
- Lumina.... !
- Lumina? Nu poate sa nimereasca pur si simplu ?
- Nu !
- De ce?
- Si daca-ar nimeni si-ar deschide .. ce-ar putea sa vada ? E-ntuneric !
- Cine detine lumina?
- Cel care deschide lacatul!
- Si nu poate sa o aprinda?
- Nu !
- De ce?
- Se joaca cineva la ea!
- Si nu poate sa-l opreasca?
- Ba da ! Dar este iubitor!
- Si drept... ?
- Va veni timpul sa fie si drept !
Ma gandesc totusi ... daca steaua ar cobora din cer? Nu... s-ar stinge pana jos si chiar dac-ar ajunge, s-ar putea sa c-a Luceafarul lui Eminescu sa prinda viatza abia azi in secolul 21, se spune ca niciodata nu-i tarziu si totusi imi place mai mlt partea cu niciodata.
Atunci..... daca pamanteanul si-ar parasi pamantul..... ?