Lumea a ajuns mareata datorita visurilor ... altfel ar fi fost saracacioasa, pustie. Sa visezi nu tine de nimic decat de curajul tau de ai da frau liber, de a incuraja dorinta ta ascunsa.
Dupa ce ai plecat tu, "visul meu" , am ramas cu sufletul gol si ranit ... si-am inceput sa visez iar. Insa nu te puteam scoate din sufletul meu, si pentru ce sa te scot ma intrebam, daca inca te doream? Am indraznit si am visat in lipsa ta , despre tine .... si inca visez !
Esti vinovat in realitate, dar in visul meu te-ai intors si ti-ai cerut iertare, ti-am sarit in brate .... ne-am invartit in mijlocul strazii si radeam ... acolo suntem fericiti! Nimeni nu mi te poate lua din vis ... acolo nimeni nu poate ajunge .... e un basm, o lupta intre bine si rau in care totdeauna invinge binele !
2 comentarii:
Uneori noua oamenilor anonimi. E place sa traim in suferinta ,sa iubim fantome si sa visam...sa visam mult sa facem viata noastra un minipuzlle combinat intre vis si realitate.mie personal imi place gandul pe care l-ai prezentat pentru ca oarecum traiesc visand si iubind .... Un vis, o fantoma ,o naluca ce nu o mai vad doqr o simt prezenta in jurumi
Suferinta pentru nebunia dragostei e placuta ... insa intr-adevar dureroasa atunci cand ai pierdut din cauza ca ai gresit undeva! Nalucile si fantomele au rostul lor , insa ferestete de a ramane doar cu ele !
Trimiteți un comentariu