Am mintit pe toata lumea in legatura cu tot, in special pe mine.
Am spus ca nu mie frica cand imi era si ca mi-e bine cand nu-mi era.
Am spus oamenilor ce vroiau sa auda si niciodata ceea ce simteam de fapt.
Am zidit minciunile ca si caramizile unei case, pana cand nu mai puteam vedea afara, si nimeni nu putea vedea inauntru.
Am obtinut controlul stand ascuns, am facut sa se creada ca sunt ceea ce vroiam, dar am mers prea departe.
M-am pierdut, nu ma mai recunosteam nici eu, am facut un plan sa evadez, sa devin altcineva, m-am rugat.
Am lasat masca jos, am renuntat la putere, la control, la frica de a fi vulnerabil.
M-am intors la zid, si am demolat caramida dupa caramida.
Am daramat prea tarziu, pentru ca am fost surprins sa descopar o lume plina cu alte "cladiri uriase", sau poate prea devreme.
Am realizat cine sunt cu adevarat si cine vreau sa devin, am recapatat increderea care imi lipsea.
Am spus adevarul tuturor... in special mie.
2 comentarii:
Scrii niste lucruri atat de minunate incat daca as fi o ureche m-as simti fermecata de parca ai fi facut un descantec,daca as fi un microfon niciodata nu m-as opri sa transmit celor din jurul meu vestea buna ce o zici prin cuvintele tale,
T iubesc pEntru ceea ce faci si te apreciez pentru ca mi-ai dat ocazia sa te cunosc desi unele lucruri s au schimbat si racit, un salut calduros si o imbratisare
Tot mai multi "anonimi curajosi" pe-aici, dar fiecare e de aceeasi parere: avem de-a face cu o fiinta minunata a carei creativitate si inspiratie ne lasa cu un singur gand... O vreau langa mine! Multumim pentru sansa de a respira acest aer parfumat, in special pentru acesta.
Trimiteți un comentariu