ESEU IN SINE !

In puritatea noatra de suflet ne-nteles, ne necajim ca doi copii. Nu stii tu oare bine ca-mi este drag de tine ... si ca in gand te port fara sa vreau ? Esti incurcat asa ca mine si incurcandu-ne ne-om descurca doar noi, caci tainele si caile lui Doamne sunt deasemeni tare incurcate, tare !

Mi te imaginez ca pe un rost al vorbelor neintelese, ca pe un gand ascuns de mine in adanc, pastrat in sufletu-mi natang. Natang de inocent ce poa' sa fie ... se-ascunde-n vers de poezie . Te regasesc in mine si-mi este greu sa cred , ca am gasit de-odata un unives intreg , si-l cercetez zurlie pe unde am acces, caci taina e o poarta-nchisa cu lant greoi si lacat greu. Ca uneori mi-e frica sa nu ajung departe, ca sa ma prinzi de suflet si sa-l ranesti de moarte ...

Asa ciudata cum sunt eu ti-am ordonat sa stai departe ... asa ciudat cum poti sa fi ... vino mai aproape! Ori vrei ca sa ma-npusti cu arma mea de vanator? Asa paream ... dar, ca sa stii, sunt doar un suflet calator !