NECUNOSCUTUL !

Unde sa te caut si cum sa te gasesc in lumea asta mare ? Ce sa fac ca sa ma observi si tu in caz ca ma cauti ? Te-am confundat de multe ori si imi este greu, totusi te caut mereu! Cand am sa te gasesc am sa-mi cer iertare pentru tot si-am sa te iert fara sa-mi spui nimic, inteleg durerea din sufletul tau ... Eu am sa-ti sterg fruntea asudata si bretonul ud, tu lacrimile amare de pe chipul meu.

Arati cum te visez ? Esti cine as vrea sa fii ? Dar pentru ca si Tata are un cuvant de spus nu stiu unde, ce si cum sa caut, nu stiu unde , cu ce si cand sa ma afirm ca sa m-observi ! Si totusi caut ... ce daca bajbai, am aprins de-atatea ori lumina si nu stiu cine-o stinge !

Ma tin pe mine insami in mana ca pe-o piesa de puzzle, chinuindu-ma sa ma asez acolo unde-mi este locul, langa celelalte piese cu care ma potrivesc perfect... Si plang de multe ori crezand ca n-am un loc al meu, dar vine Tatal si-mi mai arata cum sa aranjez alte piese de puzzle pentru ca mai apoi sa ma pot potrivi ! Daca te-as gasi macar pe tine, altfel ar fi cautarea rostului in lume, altfel ar fi cautarea in doi !

Si daca te voi gasi ... de unde sa stiu eu ca esti tu? Ma pot ghida dupa compatibilitatea noastra, dar daca sunt compatibila cu mai multi oameni ? Atunci dupa sentimentul ca am gasit ceva si mi se scurge printre degete, si daca e o inselaciune ? Sa te las pe tine sa ma cauti ? Si daca nu-i tocmai corect ?

Cand ai sa ma vezi ... cucereste-ma cu arta si voi sti ca esti tu !