Vin a doua oara inaitea ta, credeam ca ne vom intelege asupra situatiei mele de cand am demisionat si pana acum… crezi ca scriindu-ti scrisori vei renaste din nou in mine dorul de litere, de-ntelesuri, de sensuri? De ce interpretezi ceea ce am scris in ultima propozitie din ultima scrisoare ? “Lasa-ma sa plec cum m-am nascut !” adica “gol”, fara nimic ! Ce? M-am nascut cu arta in sange? Onorata instanta, sunteti nebun ! Prin sangele meu, curge … sange, nu litere, nu figure de stil, nu creatii, nu puterea cuvintelor, nici intelesul lor !
Nu vezi ca am esuat ? De ce ma iei cu faze de genul “ toti artistii esueaza” si “ daca n-ai fi esuat nu erai artist”, bla bla bla… si cu viata mea cum ramane ? S-o crezi tu … pardon , dumneavoastra, ca fericirea mea consta doar in aceasta arta ! Asa-i, n-ar mai fi plans atat de fumos Eminescu, daca ar fi avut-o pe Veronica , insa … destul cu sacrificiul ! Nu vreau sa sfarsesc singura, nebagata in seama ,fara viata pe care mi-o doresc , ca mai apoi post mortem sa ajung esenta ! Nu vreau !
Talant ingropat ? Poftim ? Acum ma iei cu … stii tu, religie? Bun, as vrea sa stiu in ce mai poti lovi, ce-mi mai arunci ca argument in fata ! Destul, ce daca inca mintea mea e plina … plina de viata acestor cuvinte care curg prin mine … ce daca ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu