DIN TINE, ADAME !

      De-acolo, putin mai de jos decat inima ta, am fost creata eu ...femeia! Tu poate nu esti din nimic sau poate dintr-o mana de pamant, eu insa sunt o coasta din tine, sunt din ceva mai mult !

            Pentru prima data cand mi-a batut inima, parca n-a batut in mine, parca a fost un ecou din inima ta, care atunci ... statea ! Am deschis ochii, tu inca dormeai si te-am trezit cu un sarut, de parca eu te-as fi ales pentru mine, insa tu m-ai ales mai de mult !

            M-ai privit buimac fara sa simti golul din tine, eu am putut sa umplu lumea ta, care desi perfecta, fara mine ... nu era ! Din tine Adame, din tine sunt eu, nici mai de sus, nici mai de jos, sunt din mijlocul tau !
            Si m-ai lasat sa plec fara de tine, intr-o oarecare zi din multe alte zile, si-am ratacit pierzandu-ma de ce era al meu, mancand din lucruri prea straine. S-a intamplat atunci ceva ciudat , simtindu-ma ca-n nici o alta data, parca nu mai eram eu si parca eram alta fata !
            Cand m-ai vazut, tu m-ai strigat : "Eva !?" si speriata am raspuns : "Adam, ce s-a-ntamplat ?!"