Eram copil ... si o vedeam doar mamă si am crescut..., dar tot asa o vad ! Da ... am crescut caci mama e si hrana, si leac pentru dureri si minte si picioare, iar altfel n-as putea s-o vad. Nu-mi pot inchipui ca mama-i om sau cetatean sau batran sau orice altceva pe lume ... nu pot . M-ai spune cate-odata mama ca o doare, cum o doare pe mama ma intreb ? Eu nu-nteleg, eu o iubesc si-o vad doar mamă. M-ai spune uneori c-a obosit, cum oboseste oare? Cand eu mereu o vad in mintea mea, trebaluind ca mamă ! Stiu insa ce-i durerea de copil si mana ce-o alina, cunosc obositorul gand "de-a face" si gura ce m-andruma!
O mai gandesc pe mama plangand in rugaciuni, o mai gandesc cu bratele gata ca sa legene, cum altfel s-o gandesc daca altfel nu-i! Caci mama niciodata nu miroase a parfum, chiar de s-ar da c-o tona, pentru mine miroase doar a mamă. Cand casa-i calda si prafu-i sters, cand bradu-i 'podobiit cu flori si masa-i plina, nimic ... nimic nu-nseamna altceva ... decat ce-nseamna mama mea senina !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu