Si dimieata te-am gasit frumoasa si curata, floarea mea. Si m-am apropiat de tine gandindu-ti din-nainte dinadins parfumul , dar nu-l aveai. Te-am smuls cu ciuda din paharul tau cu apa, dorindu-mi sa te-arunc la cos.Dar razgandindu-ma in drumul scurt de-un pas, te-am pus inapoi si-ai ramas. Acolo unde-ti era si locul, gandind macar de frumrsete sa-mi umpli casa mea . Oricum aveai sa mori o data, esti floare rupta doar.
Si-au trecut saptamani intregi si luni si ani si nu te-ai clintit din loc, si-ai crescut frumoasa si curata, floarea mea, am si uitat c-ar fi trebui sa mori. De altfel nici n-as mai fi suportat sa-mi lipsesti ...
Te-am luat totusi intr-un tarziu si te-am dus departe, gandind ca astfel poate ai muri,ce fel de floare fara de parfum sa fii ? .
Da-n-gandul meu, tot vie ai ramas, tot roza ...
3 comentarii:
superb..
Vreau doar sa spun,
si sper sa auda si acea floare fara parfum,
cat este de norocoasa,
ca pe tine in aceeasi casa sa te aiba!
Ma bucur mult ca va place !
Trimiteți un comentariu