FLOAREA MEA ...

Te-am gasit rupta si aruncata pe drum floarea mea, te-am ridicat si asa ofilita te-am pus la ureche si te-am dus pana acasa ostenit, uitand de tine. Am intrat in casa, m-am aplecat sa ma descalt si ai alunecat pe langa par, te-ai prabusit de pamant si-atunci ti-ai strans petalele bonbon. Si privirea mea goala de pana atunci s-a umplut peste tine si mi te-a readus in gand .Te-am ridicat de trupul tau subtire si negandind, te-am aruncat intr-un pahar cu apa, si frant si eu de-asemeni, m-am dus ca sa ma culc apoi.

Si dimieata te-am gasit frumoasa si curata, floarea mea. Si m-am apropiat de tine gandindu-ti din-nainte dinadins parfumul , dar nu-l aveai. Te-am smuls cu ciuda din paharul tau cu apa, dorindu-mi sa te-arunc la cos.Dar razgandindu-ma in drumul scurt de-un pas, te-am pus inapoi si-ai ramas. Acolo unde-ti era si locul, gandind macar de frumrsete sa-mi umpli casa mea . Oricum aveai sa mori o data, esti floare rupta doar.

Si-au trecut saptamani intregi si luni si ani si nu te-ai clintit din loc, si-ai crescut frumoasa si curata, floarea mea, am si uitat c-ar fi trebui sa mori. De altfel nici n-as mai fi suportat sa-mi lipsesti ...

Te-am luat totusi intr-un tarziu si te-am dus departe, gandind ca astfel poate ai muri,ce fel de floare fara de parfum sa fii ? .

Da-n-gandul meu, tot vie ai ramas, tot roza ...