luni, 10 ianuarie 2011

UN FALS INCEPUT ....

Mi-am ridicat privirea si-n drumul ei catre cer s-a oprit asupra ta si odata cu ea .... si timpul a stat in loc ... lumea toata, pentru o clipa si inima mea. De ce mi-ai cautat privirea, de ce mi-ai zambit, de ce m-ai prins de mana ? M-ai facut sa-mi intorc privirea in pamant rosindu-ma, m-am cuprins de teama gandindu-ma ca ai putea fi ... ai putea fi "el".
Pentru ce? La ce folos daca n-ai continuat? Sa-mi demonstrezi mie ce? Ca si tu incepi ceva si nu poti duce la bun sfarsit? Ma framanta visul, plansul imi impiedica somnul, gandul ma tine ocupata toata ziua, sufletul meu a-ngenuncheat si se roaga ...
Rad uneori, iubesc amintirea, m-andragostesc de luna, de stele si de soare ca sa pot trai. Tu sa nu mai vii, tot ce trece de mine e bun trecut. A fost doar un fals inceput !

marți, 4 ianuarie 2011

EU

Am mintit pe toata lumea in legatura cu tot, in special pe mine.
Am spus ca nu mie frica cand imi era si ca mi-e bine cand nu-mi era.
Am spus oamenilor ce vroiau sa auda si niciodata ceea ce simteam de fapt.
Am zidit minciunile ca si caramizile unei case, pana cand nu mai puteam vedea afara, si nimeni nu putea vedea inauntru.
Am obtinut controlul stand ascuns, am facut sa se creada ca sunt ceea ce vroiam, dar am mers prea departe.
M-am pierdut, nu ma mai recunosteam nici eu, am facut un plan sa evadez, sa devin altcineva, m-am rugat.
Am lasat masca jos, am renuntat la putere, la control, la frica de a fi vulnerabil.
M-am intors la zid, si am demolat caramida dupa caramida.
Am daramat prea tarziu, pentru ca am fost surprins sa descopar o lume plina cu alte "cladiri uriase", sau poate prea devreme.
Am realizat cine sunt cu adevarat si cine vreau sa devin, am recapatat increderea care imi lipsea.
Am spus adevarul tuturor... in special mie.

LINISTE

Abia am spus stop unor ape tulburi din care mi-am facut curaj intr-un final sa ies ... Cat de limpezi par apele cand le privesc de pe uscat si mi-e tare frica sa nu cumva sa intru iarasi in alte ape care par atragatoare.
Sincer, mi-am scaldat putin picioarele in alte ape ... pe care le-am tulburat imediat, insa am observat ca daca intri usor in ele nu le tulburi. dar daca dai din picoare, nisipul murdareste apa !
Am iesit din ele, vreau sa stau o perioada in viata mea pe uscat, sa meditez impreuna cu Dumnezeu, la mine si la El, vreau sa astept pur si simplu sa vad ce se intampla. N-am asteptat niciodata, iar visul meu este sa ma loveasca un val care sa se retraga limpede inapoi !
Daca nu am subliniat indeajuns de bine cuvintele cheie, ar fi bine sa le enumar aici : meditatie, asteptare, limpezime ! Cand nimic nou nu este in viata mea, ma plictisesc repede de ea, asa ca am ales aceste 3 lucruri total noi pentru mine. Sunt sigura ca viata imi va parea palpitanta o perioada de timp, ocazie in care imi voi pune viata in oranduiala .
Iubesc libertatea, nesiguranta, riscul , toate acestea lucruri puse in l0curi care nu imi afecteaza relatia cu cerul sau cu familia. E cel mai frumos sa-mi astept iubitul inimii, pe care nu il cunosc inca, sa am sentimentul acela clocotitor ca ar putea fi ceva sau ca nu ar putea fi nimic ...
Imi este tare ... dar tare frica pentru faptul ca sunt artist, s-ar putea sa nu ma multumesc niciodata, dorind sa ating absolutul. Avand asteptari prea mari si prea multe ... totusi astept in continuare sa fiu cucerita de frumusetea vietii, de tandretea si eleganta ei, de umorul care sa ma amuze pana la lacrimi de fericire si pana in srafundul sufletului meu, de gingasia lucrurilor inconjuratoare.
Nu stiu chiar si ultimul detaliu al dorintelor mele in privinta asteparilor din partea vietii, insa vreau sa ma izbeasca ( ca un val cu am spus), sa raman strafund marcata, sa ma invarta in torente ametindu-ma, sa tremur la sentimentul temerii de prea frumos ...
Daca as sti sa explic mai si mai decat o fac, poate ca ati intelege mai bine sau poate ca nu ati intelge deloc ....