De dorul nostru plânge cerul
Iar despărțirea noastră îl sfâșie,
Și geme muribund încununat cu stele.
Tăcuți, îl privim de după perdele!
De dorul nostru a turbat și vantul
Iar cu de durere se incolaceste,
Și urla lung și trist a despărțire.
Tăcuți, il ascultam prin geamul subțire!
De dorul nostru se frâng și copacii
Iar trunchiurile-s smulse din țâțâni,
Și rup ceva din ei despărțirea noastră.
Tăcuți, stam și-i privim de la fereastra!
De dorul nostru oamenii înlocuiesc rutina
Iar despărțirea noastră i-a trezit,
Și-n plânsul cerului copiii toți se joaca.
Tăcuți, ne întrebam pe sine... dacă?
Daca ne vom mai iubi, vreodată!
09.10.2009
