Am aflat tarziu ca oamenii nu-s jucarii,prea tarziu ca lacrima si rasul lor sunt vii!Am crezut din totdeauna ca cei ce ma-nconjoara sunt asemeni mie : rai si goi,
Dar nu m-am gandit niciodata ca e sunt exact ca mine, adica si buni si plini !
I-am ranit, ca sa ma conving ca si ei plang, m-am prefacut ca le zambesc,
Sa vad daca ma iarta, i-am izgonit sa vad unde se duc cand pleaca de a mine,
I-am ademenit cu diverse lucruri, ca sa inteleg ce vor, si m-am jucat asa cu
sufletele lor! Pana-ntr-o zi, cand Tu, m-ai intalnit pe mine .....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu