luni, 13 iunie 2011
THE LIFE - IT 'S A GAME
Viata e ca un joc cu mai multe nivele, pe zi ce trece inaintezi in el si incepi sa joci din ce in ce mai bine sau renunti la el pentru ca nu-ti place.Descoperi in el noi obiecte necesare, pe care le poti achizitiona pe bani sau pe puncte, mai sunt unele pe care ti le da gratis pentru ca ai ajuns la un anumit stagiu. Obiectele neaccesibile sunt cu gri, iar cele accesibile sunt colorate, pentru a diferentia granitele nivelului la care esti de oportunitatile nivelului urmator, altfel nu ar mai avea nici un farmec.
Intr-o dimineata, cand mi-am continuat jocul de cum m-am trezit, am fost curioasa de nivelele care urmeaza si mi-am aruncat privirea si gandul peste ele. Am ramas surprinsa ca unele lucuri erau accesibile chiar daca eram la un stagiu mult mai jos. Dar mi-a atras atentia un singur obiect inca gri, scria pe el mare : FREE si mai mic scria : LOVE, apoi pe de-asupra cu negru ca o stanta : UNLOKED - STAGE 25. Hmm ... abia am ajuns la 20, imi mai trebuiesc 5 nivele, mai am putin si pot sa descoper ce-i acolo, intre timp mai adun niste puncte, pentru ca nu am cum sa trec mai departe fara standardul minim de activitate !
Viata e un joc , si o data cu trecerea timpului se performeaza si el, daca acum cativa ani in urma era comparat doar cu un joc de puzzle, acum e comparat cu un joc compex virtual, online chiar !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Asta seamana putin cu muntele lui Sisif. :) Ce bine-ar fi daca viata ar fi plina doar de suisuri.
Daca viata e un joc cu 30 de nivele, tineretea inseamna vreo 25 din ele. Unul din jocurile care defineste cel mai bine aceasta perioada il cunoastem cu totii sub numele: prinselea.
Regula ei e extrem de simpla; daca trebuie sa prinzi, atinge pe cineva si fugi cat te tin papucii, ca-ntr-o clipa te prinde inapoi. E atat de simpla incat putini si-o amintesc dupa ce au crescut. Si ajungem sa apucam in loc sa atingem; sa ne-ndepartam incetisor, tentati sa tot privim inapoi; si pana la urma ne apropiem, ne lasam prinsi, ca sa nu ne jucam singuri... si nu realizam cat de singuri ne jucam. Si astfel prinsa nu mai e prinsa... tineretea isi cauta nivelul, iar viata... nu mai e joc.
Trimiteți un comentariu