Zapacesc pe carari pierduta prin ganduri, cu durere in mine dar razand patimas. Am sufletul sensibil si chipul din piatra ... sunt un labirint amagitor, sunt greu de gasit, greu de-nteles, greu de pastrat. Nimic n-ar fi imposibil daca mai iubi asa cum sunt, apoi cu dragoste m-ai indrepta din drumul meu gresit, cauta mai intai in sufletul meu, prinde dorinta mea de a fi si nu de a parea, cauta in mine ce as putea sa fiu si nu neaparat ce sunt !
Nu sunt singura, nu te ingrijora, mai stai acolo unde esti pana vei simti ca e bine sa vii.... nu te grabi, aminteste-ti de vorbele mele : GRABESTE-TE INCET, eu te astept, sunt a ta, nu uita, nu uita te rog; nu te indoi de mine ! Pe cei de aici ii iubesc cum sunt si ei la randul lor pe mine, imi place sa iubesc oamenii in felul asta... asa te voi iubi si pe tine. Imi place tot ce atinge coarda sensibila a inimii mele, desi nu arat, nu spun !
Ma simt ca un turn unde sufletul meu e inchis acolo, comportamentul meu pare un dragon de foc, dupa ce vei trece un pod putred... vei da peste ele, te-astept ! Sufletul meu te va privi cuminte si ingrijorat de sus, de la mica fereastra, cum te vei lupta! Apoi va cadea la picioarele tale sarutandu-ti mana, va plange, de necaz si fericire... va plange ...
2 comentarii:
Ma uimesti...nu stiam ca esti asa de sensibila ... he he !...inspirata imaginea,dragut si ¨filmuletul¨
Hey...sunt tot eu,Dorina...tocmai mi-am schimbat numele,cel vechi era...vechi =))...nu mi se potriveste...un moment de nebunie...ma cunosti tu ! Te imbratisez cu drag !
Trimiteți un comentariu