O carte buna scria : "In cazul asocierii doar pe baza unor componente emotionale simple, numind-o gresit dragoste, incompatibilitatea se va arata curand in relatia celor doi. (...) O viziune comuna de viatza, un plan comun, reactie comuna , pat comun, fericiri si tristeti comune, fara ca vre-unul din cei doi sa-si piarda identitatea. Comuniunea este factorul care-i sudeaza pe cei doi pentru o relatie de nedesfacut " Asadar , am argumentat intr-un fel ceea ce am sustinut !
Totusi cartea continua sa spuna un adevar : " Tineti-va rasuflarea. Nici unul dintre noi nu ne-am casatorit cu cine trebuie. Asta pentru ca celalalt nu este din startul casatoriei omul potrivit. Venim la confluenta dragostei datorita unor afinitati si componente comune. (...) Putin mai incolo, cand unele asteptari sunt inselate si partenerul nu raspunde pe aceeasi lungime de unda, apare intrebarea : "Oare m-am casatorit cu cine trebuie ? " (...) Noi ne casatorim datorita instantelor noastre elective, dar n-avem nici o instanta care sa ne spuna daca ne vom potrivi cu viitorul casniciei. (...) Nu avem nevoie de completare pentu ca nu suntem jumatati. Omul poate sa traiasca fericit si singur, daca stie sa socializeze in mediul lui. Dar, in mod sigur, avem nevoie de schimbare. In Cartea Cartilor scrie ca Dumnezeu nu i-a facut barbatului o femeie potrivita, ci un ajutor potrivit. Si totusi daca in cuplu celalalt nu este omul potrivit, comunicarea nu este posibila. Doua lumi cu limbaje diferite si cu conceptii total divergente nu pot convietui. Fericirea este rezultatul procesului de potrivire, de coerenta maritala..." Deci... acum fara indoiala am dreptate !
Sa zicem ca am gasit pe cineva, si ne place , dar sunt divergente mari de comportament si vrem noi sa-l facem cum trebuie, adica sa-l potrivim pentru noi! Ca de ... ne e rusine sa tinem de mana si sa sarutam pe cea/cel mai bun(a) prietn(a). Cartea continua sa spuna : " Noi avem o pofta nebuna de a-l schimba pe celalalt si, cu toate ca recoltam zadarnicie, ne ambitionam mult in harnicia noastra rebela. Am si progresat. De la arme de disrtugere in masa am ajuns la arme de distrugere in ... casa. Cand nu vrem sa ne schimbam, reactionam prin a-l modela pe partener dupa chipul si asemanarea noastra. Devenim un fel de dumnezei. E nevoie de o prabusire proprie pentru a deschide drumul omului potrivit. Incearca cineva ? "
Repet, nu este batut in cuie, oricum Dumnezeu are milioane de planuri pentru fiecare in ciuda alegerilor noastre gresite, insa pentru cei care inca m-ai gandesc cum am scris la inceput, se merita sa ia aminte!
