Nu stia mai nimic in afara de a zambi atat de deschis si angelic, asadar l-am intrebat : "Ce stii despre tine ?" , la fel de zambitor mi-a spus : "Sunt un copil din flori !" . Mi-am adunat sprancenele, mi-am facut ochii mai patrunzatori si-am izbutit cu greu sa intreb : "Ce inseamna asta ?" (Mi-era greu sa cred ca la anii aia stia lucrul acela ingrozitor!) A dat din umeri si-a raspuns senin : "Nu stiu ... lumea ma uraste ! Cred ca mama a cules flori cand ma avea pe mine". Hiu ! mi-am zis in gandul meu ... si-am intrebat apoi : "Si crezi ca alte mamici nu puteau culege ?" Cel mai dragastos raspuns mi-a uns inima ruginita de pesimism : "Ba da ! Dar cred ca mama a cules cele mai frumoase flori pentru mine !"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu